De ce trebuie sa-i învatam întelepciunea din Psalmi ?

“Vorbiti între voi în psalmi si în laude si în cântari duhovnicesti, laudând si cântând Domnului, în inimile voastre” (Efeseni 5,19). Apostolul nu ne îndeamna sa-i învatam pe copii întelepciunea citindu-le numai istorii din Scriptura, ci si psalmi; lectura Bibliei e mai grea, cere efort, dar cântând psalmi îti bucuri si sufletul si nici nu obosesti.

“…în laude si în cântari duhovnicesti… ” zice. Astazi copiii vostri cânta cântece diavolesti si danseaza dansuri satanice, ca si bucatarii si sufragii sau dansatorii. Nici unul nu mai stie sa spuna psalmi, dar nu-i numai atât.

Se pare ca a cunoaste psalmii a ajuns un lucru de rusine si de batjocura si stârneste râsul.

Din aceste cântece si dansuri satanice vin si se eternizeaza toate relele. Se stie ca roadele poarta gustul pamântului în care cresc. Daca îngropi samânta într-un sol nisipos si sarat, fructele vor avea gust sarat si salciu, dar daca solul este dulce si bine-roditor, fructele vor fi dulci si gustoase. Tot asa învatatura este un izvor binefacator.

Învata-l pe copilul tau sa cânte acei psalmi care sunt plini de întelepciune. Astfel se va cuminti si cel mai bun lucru din toate va fi acela ca nu se va mai duce sa se întâlneasca si sa petreaca cu oameni vicleni si viciosi, fiindca în el va lucra puterea acestei carti.

De aceea spune psalmistul: “Fericit barbatul care n-a umblat în sfatul necredinciosilor” (Psalm 1, 1) sau: “Nu am sezut în adunarea desertaciunii si cu calcatorii de lege nu voi intra” (Psalm 25, 4), sau: ” Defaimat sa fie înaintea Lui cel ce vicleneste, iar pe cei ce se tem de Domnul îi slaveste” (Psalm 14, 4). Învata-l pe copilul tau sa aiba prieteni numai din cei buni si vei vedea ca multe se vor îmbunatati, învata-l sa-si stapâneasca stomacul, sa-si controleze mâna ca sa nu ajunga un avar sau un desfrânat, pentru ca banii nu valoreaza nimic, nici slava nici altele la fel, fara curatie. Daca de mic îl înveti sa fie curat si cuminte, încet încet îl vei conduce si spre lucruri mai înalte.

În psalmi gasim de toate, dar în cântarile de lauda nu exista nimic pamântesc sau omenesc.

Daca copilul tau se obisnuieste cu psalmii, atunci se va obisnui si cu cântarile duhovnicesti, care sunt si mai sfinte, pentru ca puterile ceresti cânta cântari de lauda, nu psalmi. Se spune în întelepciunea fiului lui Sirah “Nu este frumoasa lauda în gura pacatosului…” si în Psalmi: “Ochii Mei sunt peste credinciosii pamântului, ca sa sada ei împreuna cu Mine” (Psalm 100, 8); si mai departe: “Nu va locui în casa Mea cel mândru”(Psalm 100, 9) si, iarasi: “Cel ce umbla pe cale fara prihana, acela îmi slujea” (Psalm 100, 8).

din “Parinti, copii si cresterea lor”, Sfantul Ioan Gura de Aur

Prejudecati si superstitii

Dupa casatorie, daca se nasc copii, vom vedea si aici aceeasi nebunie si multe obiceiuri care te fac sa râzi.

Intr-adevar: când vine vremea sa se puna un nume copilului, nu-i dau un nume de sfânt, cum obisnuiau cei de demult, ci aprind lampi si le dau nume. Apoi copilului îi dau numele lampii care a tinut cel mai mult, zicând ca asa va avea viata lunga.

Iarasi, daca se întâmpla ca pruncul sa moara, si se întâmpla des, mult se mai distreaza vicleanul ca i-a înselat ca pe niste copii fara minte.

Ce sa mai spunem despre talismanele si despre clopoteii de la mâna sau despre ata rosie si celelalte, toate lucruri prostesti?

Lânga copil nu trebuie sa punem nimic altceva decât crucea care îl va apara. Astazi se pare ca-L dispretuim pe Acela Care a reusit sa întoarca la Dumnezeu lumea întreaga, Care i-a dat lovitura mortala diavolului si i-a nimicit toata puterea, în schimb, încredintam ocrotirea si siguranta copilului unei ate, unui fir sau altor asemenea talismane. Sa mai spun si ce poate fi mai de râs decât acestea?

Femeile, doicile sau servitoarele iau noroi dupa baia copilului si îi fac cu degetul un semn pe frunte, îl ung cu namol, iar daca cineva întreaba la ce foloseste, îi raspund ca alunga piaza rea, deochiul si pizma. Ca sa vezi ! Puterea namolului si puterea lutului, ce mare e! Alunga toata ostirea diavolului!

Spune-mi, tot nu va rusinati, tot nu vreti sa întelegeti odata pentru totdeauna ca acestea sunt capcanele vicleanului, ca înca de la nastere încearca sa-si vâre viclesugurile?

Si daca noroiul poate alunga deochiul, de ce nu ti-l pui tu pe frunte? Doar esti barbat în toata firea si ai mai patit-o. Pe tine te pizmuiesc ceilalti mult mai multi decât pe copil. Si de ce nu te ungi peste tot cu namol? Daca pe frunte are atâta putere, de ce nu-ti ungi tot corpul? E de tot râsul.

E o comedie diavoleasca. Nu numai ca îi face de batjocura pe cei ce se lasa înselati, dar îi si duce în iad. Daca o faceau idolatrii,, închinatorii la idoli, nu ne-am fi mirat, dar s-o faca, o asemenea urâciune, cei ce se închina crucii si se împartasesc cu Sfintele Taine si citesc si discuta lucruri atât de înalte, chiar ca e de plâns.

Dumnezeu te-a cinstit cu mir duhovnicesc si tu îl spurci pe copil cu tina?

Dumnezeu ti-a dat toata cinstea si tu te necinstesti singur?

În loc sa-ti faci pe frunte semnul crucii, care te ocroteste si te face nebiruit, tu te lepezi de toate si te cobori pâna la prostia diavoleasca?

Chiar daca unii socotesc ca toate acestea sunt neînsemnate, sa afle ca sunt pricina de mari rele si necazuri si ca nici sfântul apostol Pavel nu a crezut potrivit sa treaca cu vederea lucrurile mici.

Spune-mi, cum îl dai pe copil în mâinile preotului? Cum ai pretentia sa fie însemnat cu semnul crucii pe frunte de mâna preotului când tu mai înainte l-ai mânjit cu tina?

Nu, nu faceti asta, fratilor! Înca de când se naste, sa aparati copilul cu armele duhovnicesti si sa-l învatati sa-si faca singur, cu mânuta lui, pe frunte semnul crucii si pâna va putea el singur, faceti-l voi.

(Omilia a XII-a la Epistola I catre Corinteni)
din “Parinti, copii si cresterea lor”, Sfantul Ioan Gura de Aur

Pâna unde trebuie sa-si asculte si sa-si respecte copiii parintii

Dumnezeu ne îndeamna sa ascultam numai în lucrurile care nu aduc vatamare credintei si evlaviei. Este adevarat ca lui Dumnezeu Îi este bineplacut sa le dam parintilor cinstea cuvenita. Dar, nu trebuie sa mai ascultam atunci când parintii ne cer o cinstire mai mare decât cea cuvenita.

Domnul nostru Iisus Hristos ne spune: “Daca vine cineva la Mine si nu uraste pe tatal sau si pe mama si pe femeie si pe copii si pe frati si pe surori, chiar si sufletul sau însusi, nu poate sa fie ucenicul Meu” (Luca 14,26). Domnul nu te îndeamna sa-i urasti fara motiv, pentru ca un lucru ca acesta este foarte împotriva firii, dar El nu îngaduie sa-ti ceara sa-i iubesti mai mult decât pe El, fiindca a-i iubi mai mult decât pe Dumnezeu face rau atât celor iubiti cât si celui
care-i iubeste.

(Comentariu la Evanghelia dupa Luca)

Când parintii nu te împiedica si nu-ti pun oprelisti sa-ti vezi de cele ale sufletului, trebuie sa-i asculti, fiindca altfel e mare primejdie. Daca, însa, ne cer ceva fara motiv si ne întorc de la cele duhovnicesti, ascultarea fata de ei nu mai e obligatorie.

(Comentariu la Evanghelia dupa Ioan, Omilia XXI)

din “Parinti, copii si cresterea lor”, Sfantul Ioan Gura de Aur