Dar ce este nebunia cea după Hristos?

din  “Cuvântări împotriva anomeilor. Către iudei”

Sfantul Ioan Gura de Aur 

Ed. IBMBOR – 2007

Când potolim gândurile noastre care se înverşunează când nu trebuie, când facem goală şi pustie mintea noastră de învăţătura cea lumească, pentru ca, atunci când are să primească învăţăturile lui Hristos, să o dăm deşertată şi măturată pentru primirea dumnezeieştilor cuvinte. Iar când hotărăşte Dumnezeu ceva ce nu trebuie iscodit, trebuie primit cu credinţă. Numai un suflet obraznic, un suflet plin de cutezanţă iscodeşte pricinile hotărârilor lui Dumnezeu, cere socoteală, cercetează chipul. Şi adevărul acesta tot din Scripturi voi încerca să-l înfăţişez. Continue reading Dar ce este nebunia cea după Hristos?

HRISTOS a izgonit din Imparatia cerurilor oameni care facusera minuni si profetisera

HRISTOS  a izgonit din Imparatia cerurilor oameni care facusera minuni si profetisera.

EL spusese:

“22.  Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut?
23.     Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea. ”

Nici pe fecioare nu le-a tinut de rau pentru credinta lor sau pentru invatatura lor. Nu! Le-a alungat din camara de nunta din pricina vietii lor prihanite, a neomeniei si cruzimii lor.

Si pe omul cu haina murdara nu l-a aruncat legat afara de la nunta pentru ca nu-i era credinta dreapta, ci pentru ca viata ii era murdara si prihanita.

Iar pe cei carora le poruncise sa se duca in focul gatit diavolului si ingerilor lui nu i-a trimis acolo pentru ca isi pierdusera credinta, ci pentru ca nicicand nu miluisera pe cineva.

Putea Pavel sa le aminteasca de toate acestea si de altele asemenea si sa le spuna: ” Nu vreau sa nu stiti voi, fratilor, ca toti acestia au avut parte si de botez. s-au impartasit si cu Sfintele Taine, au avut multa credinta, iar cunostinta le era desavarsita. Dar pentru ca viata nu le-a fost la fel cu credinta, au fost izgoniti din Imparatie si aruncati in foc”.

pagina 219

“Despre schimbarea numelor. Despre rabdare. Despre milostenie. Despre taria credintei. Despre propovaduirea Evangheliei”, Sfantul Ioan Gura de Aur

Sfaturi ale Staretilor Macarie si Ambrozie de la Optina

staretii macarie si ambrozie si, in general, toti batranii spuneau:”SA AVETI SMERENIE”

DRAGOSTEA SI SMERENIA sunt tot atat de strans legate precum lumina de caldura

acolo unde este smerenie, sunt de toate. iar acolo unde nu este smerenie, nu este nimic, chiar daca omul ar face minuni. aratati smerenie! fericiti cei curati cu inima. cel smerit nu este cu putina sa nu fie si curat cu inima. de aceea cei meriti “vor vedea pe Dumnezeu”

sa va smeriti! sa le suferiti pe toate! exersati-va in smerenie si rabdare. sa castigati rabdare in sufletul vostru! CEL CE ARE PACE IN SUFLET, INLAUNTRUL LUI, ACELA SI IN TEMNITA SE SIMTE CA IN RAI.

muzica este o arta. dar exista si o muzica a sufletului. ESTE SENINATATEA SUFLETEASCA. aceea despre care spune Evanghelia:”luati jugul Meu asupra voastra si va smeriti cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre. caci jugul Meu este bun si sarcina Mea usoara”. iata , acestea sunt seninatatea si odihna. ati invatat matematica? stiti ce inseamna semnul “=”? inseamna odihna sufletului, fericire, muzica, armonie, adica armonia tutturor puterilor sufletesti.

femeia nu traieste fara credinta. necredinta pentru femeie este temporara. ea se va intoarce la credinta, la Dumnezeu. altfel repede se topeste. cu barbatul este altceva. acesta poate trai si fara credinta. se face piatra, stanca, stalp de sare, dar poate trai si asa.

cultura nu numai ca nu impiedica sporirea duhovniceasca, ci chiar o usureaza.

staretul macarie a spus odata parintelui anatolia, ucenicul sau:
– la biserica trebuie sa mergem obligatoriu inainte de a incepe slujba
– de ce?
– iti voi spune altadata
si a spus dupa cativa ani:
– pentru ca atunci vine si Maica Domnului in biserica

patima slavei desarte stinge credinta din inima

partea si soarta celor ce vor sa se mantuiasca este suferinta. cand suferim trebuie sa ne bucuram.

fara rabdare si ingaduinta fata de aproapele nostru viata devine nesuferita

intreaga noastra viata este o taina minunata, cunoscuta numai Unuia Dumnezeu. Nu exista in viata imprejurari legate prin intamplare una de alta, ci totul este o Pronie. De multe ori nu putem intelege insemnatatea unei imprejurari sau a alteia. In fata noastra exista o multime de taine ale caror cheite nu le avem.

Orice creştin poate să se facă mucenic pentru Credinţă – Sfantul Nicolae Velimirovici

Cugetarea din 9 mai

Orice creştin poate să se facă mucenic pentru Credinţă, în timpuri de prigoană, dar şi în timpuri de pace.

Avva Atanasie zice: „Chinuieşte-te de către conştiinţa ta, mori păcatului, omoară-ţi mădularele cele pămînteşti, şi vei fi mucenic după dorinţa ta. Mucenicii cei din vechime au stat împotriva împăraţilor şi cezarilor celor păgîni; tu însă stai împotriva împăratului păcatelor – adică a diavolului şi a cezarilor lui diavoleşti. Atunci erau temple păgîne şi idoli, împreună cu cei care le aduceau jertfe lor. Dar acum sînt cugetele cele idoleşti din inimi. Cel care este rob patimei curviei cu adevărat se închină idolului Afroditei. Cel care se mînie şi se înfurie se închină idolului lui Ares. Cell care este avar şi nu-i pasă de durerile şi nevoile celui de aproape se închină idolului lui Hermes. Dar dacă tu te înfrînezi de la toate aceste patimi, atunci tu i-ai răsturnat pe idoli, ai respins cugetele cele rele şi te-ai făcut mucenic pentru Dreapta Credinţă”.

Aşadar, creştinului celui rîvnitor de astăzi nu trebuie să-i pară rău că nu trăieşte în timpuri de prigoană a Creştinismului. Căci fiece creştin, indiferent de epoca în care trăieşte, poate să se facă mucenic pentru Hristos şi pentru Evanghelia Lui.

din ” Proloagele de la Ohrida”, Sfantul Nicolae Velimirovici

Daniil Sandu Tudor: Crestinismul

“Crestinismul este tragismul supremei bucurii, tragismul indumnezeirii. Omul nu mai e condus de Dumnezeu, din afara. Acum, Dumnezeu e ca si cum n-ar fi, fiind suprema Smerenie. Este in noi cu toata plenitudinea Lui euharistica. Imparatia cerurilor e in noi cu toata tri-hipostatica prezenta. Asta inseamna sa bem tot amarul apocaliptic al supremei bucurii, din sapte potire. Asta inseamna, pana la sfarsitul veacurilor, sa biruim prin slabiciune si, iluminati, sa implinim pururea chinurile si patimile Hristosului. Asta inseamna ca, in biruinta asupra durerii pacatului, provizoriului si mortii, e necesar supremul, cutremuratorul pogoramant in toate.

Dumnezeu, El Insusi, lucreaza cu puterea slabiciunii, care este mai tare decat oamenii: asa si-a ales cele nebune ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele intelepte; pe cel slabe ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele tari; a ales pe cele de jos, pe cele dispretuite, ba incape cele ce nu sunt, ca sa dea jos pe cele ce sunt. Si insusi Dumnezeu, ce S-a pus in vileag mai mult ca oricine, e ca si cum nu ar fi, lucreaza printr-o prezenta gingasa, ca o lipsa, ca o absenta…

Infricosatoare e calea bucuriei crestine si a biruintei ei, caci ea va trebui mai intai sa vada uraciunea pustiirii stand la locul cel sfant. Sfintenia nu va f i scazuta prin aceasta, ci mai stralucita va fi…

De aceea, pana la seceris, Marsavia si Prapadul fara voie sunt uneltele Sfinteniei. Aceasta-i marea minune pe care a vazut-o proorocul Daniil, stapanirea aceasta in inima Sfinteniei a chipului abomi-natiei dezolarii…

Marea libertate creatoare a lui Dumnezeu isi ingaduie totdeauna paradoxul tuturor minunilor! De aceea, dupa intrupare mai ales, El voieste ca oamenii sa fie condusi de neoameni, pacatosii sa fie sfintiti de pacatosi, iar alesii Lui – Biserica si Sfintii – sa se supuna unor conducatori atat de indoielnici si uneori dincolo de toate ingaduintele cu putinta.

Marea drama a adevaratei si sfintei Ortodoxii este lipsa tipatoare a duhovnicilor si ierarhilor. Duhul Sfant tine locul tuturor…, ca nici un trup sa nu se mandreasca, sa nu se laude in fata lui Dumnezeu!…”.

Din TAINA RUGULUI APRINS, pagina 132