Se cuvine ca un creştin să strălucească nu numai prin cele ce a luat de la Dumnezeu, ci şi prin cele ce aduce el lui Dumnezeu

Din PSB 23, Omilii la Matei, Sf Ioan Gura de Aur, Omilia IV, partea morala Aşadar, pentru că am dobîndit acest dar atît de mare al iertării păcatelor, să facem totul ca să nu batjocorim o binefacere ca aceasta. Dacă şi înainte de primirea cinstei acesteia, păcatele erau vrednice de pedeapsă, cu atît mai mult după ce am primit această nespusă binefacere. Cele ce spun acum nu le spun la întîmplare, ci pentru că văd pe mulţi creştini că duc după botez o viaţă mai păcătoasă decît cei nebotezaţi, că nu se vede nici un semn în viaţa lor că sunt creştini. Continue reading Se cuvine ca un creştin să strălucească nu numai prin cele ce a luat de la Dumnezeu, ci şi prin cele ce aduce el lui Dumnezeu

Despre pocainta

De ai pacate, nu deznadajdui ! Si n-am sa încetez de a-ti spune necontenit aceasta.

De pacatuiesti în fiecare zi, în fiecare zi pocaieste-te !

Sa facem cu noi ceea ce facem cu casele noastre, care se învechesc, când parti din ele putrezesc, scoatem partile putrezite si punem în loc materiale noi ; si niciodata nu încetam a face asta. Te-ai învechit azi din pricina pacatului ? Inoieste-te prin pocainta !

– Dar pot sa ma mântui, daca ma pocaiesc ? Da, poti ! Am trait toata viata în pacate ! Daca ma pocaiesc ma mântui ? Da! De unde-o stiu? De la iubirea de oameni a Stapânului tau!

– Sa am oare încredere numai în pocainta, de care îmi vorbesti ? Este oare în stare pocainta sa stearga atâtea pacate?

– Daca ar fi numai pocainta, atunci, pe buna dreptate, teme-te ! Dar când iubirea de oameni a lui Dumnezeu se alatura pocaintei, prinde curaj !

Iubirea lui Dumnezeu nu are hotar, nici bunatatea Lui cu cuvântul nu se poate talmaci.

Pacatul tau are hotar ; leacul, însa, nu are hotar. Pacatul tau, oricum ar fi, este pacat facut de om; dar iubirea de oameni a lui Dumnezeu este negraita.

Ai curaj! Pocainta biruie pacatul ! Inchipuie-ti o scânteie ce cade în ocean ! Poate ramâne ea aprinsa ? Poate sa se vada ? Nu ! Ei bine, ce e scânteia fata de ocean, aceea e pacatul fata de iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Dar, mai bine spus, nici atâta, ci cu mult mai mult. Oceanul, oricât de mare-ar fi tot are margini.

Bunatatea lui Dumnezeu, însa, e fara de margini.

Nu va spun acestea, ca sa va fac trândavi, ci ca sa va fac si mai sârguitori.

din “Dascalul pocaintei”, Sfantul Ioan Gura de Aur

Pronia lui Dumnezeu

Cand lui Hristos I S-a spus ca s-a surpat un turn si a ucis niste oameni, a zis: “Credeti oare , ca ei au fost mai pacatosi decat toti oamenii care locuiau in Ierusalim? Nu, zic voua; dar de nu va veti pocai, toti veti pieri la fel” (Luca 13, 4-5).

Tu vezi din aceasta ca, desi acestia au pierit ca erau pacatosi, ceilalti insa s-au crutat, nu pentru ca ei ar fi drepti, ci , pentru ca, prin pedeapsa acelora, sa se indrepta.

Asadar, cand vezi tu ca cineva jefuieste si inseala pe altul, si totusi ramane nepedepsit, atunci cerceteaza-ti propria constiinta, cerceteaza viata ta de pana acum, vezi pacatele tale si lesne vei observa ca, mai intai de toate, pentru tine insuti a fost bine ca Dumnezeu nu pedepseste indata fiecare pacat.

fragment din Predica la Sfantul Gheorghe, a Sfantului Ioan Gura de Aur