Despre milostenie…


din “Margaritare”, Sfantul Ioan Gura de Aur

Nu suntem noi datori să miluim şi să cinstim numai pe cei ce sunt de-o credinţă cu noi, iar pe cei necredincioşi să nu-i socotim, ci când îi vei vedea şi pe aceştia la nevoie şi păţind rău nimic altceva să nu căutăm numai cum am putea să-i miluim că aşa vom dobândi plata milosteniei şi a ajutorului, că nu ştim de unde s-a luat acest obicei făţarnic, că de vedem un om plecat şi neputincios nimic nu întindem mîna să-i dăm, iar de vom vedea vreun călugăr venind de la pustie noi ne nevoim şi nesilim să-l ospătăm şi să-l cinstim adică ca şi cum ar fi sfânt, dar tu măcar elin de ai vedea sau evreu sau alt om fără de lege fiind în nevoie şi în primejdie ţi se cade să-i faci bine. Pentru că cel ce alege şi caută să facă bine numai călugărilor, mai pe urmă îi va certa şi pe aceştia şi-i va ocărî şi, sau că  nu sunt drepţi sau că nu fac minuni şi de vicleşug pe nimeni nu chivernisesc, deci iată că lipseşti ce este mai bun al milosteniei că pe încet va înceta şi acea milostenie puţină.

Că de vezi vreun măgar înecându-se tu îl scoţi şi nu mai întrebi al cui este, cu mult mai mult nu se cade să-l cercetezi pe om de unde este şi al cui este. A lui Dumnezeu zidire este, măcar elin de este, sau evreu, sau fără de lege, lui îi trebuieşte ajutor de la tine.

Deci de vom da totdeauna şi la cei nevrednici fără sminteală cu aceştia vor veni şi cei vrednici la mâinile noastre că de vom vrea să cercăm cinstea şi folosul slugilor noastre şi vom cerceta peste măsură aceea va face şi Dumnezeu cu noi. Că vrând cei ce sunt slugi lui Dumnezeu ca să dea răspuns ca şi noi, atunci noi ne vom scăpa de mila şi de iertarea lui Dumnezeu, că cel ce face milostenia şi primeşte străinii nu trebuie să caute lucrurile bune la sărac. Ci numai să ajute sărăcia lui şi să-i sature foamea, pentru aceea când vezi săracul nu fugi de dânsul nici nu-ţi întoarce ochii în altă parte, ci zi cu mintea ta cuvântul proorocului David ce zice: “Fericit cel ce socoteşte săracul şi nenorocitul, în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul” adică ca şi cum ţi-ar zice că de-aş fi ca acest orb sau şchiop sau ca cel ce are strâmbătate ce ar fi de mine ticălosul aşa aş cere şi eu şi m-ar mustra.

N-ai auzit că fecioara cea milostivă Tavita când a murit nu a înviat-o slugile cele ce-i slujeau, ci au înviat-o săracii, iar tu pe sluga lui Dumnezeu cea slobodă, adică săracul, nu o primeşti să fie măcar întocmai cu slugile tale, care sărac numai cu chipul poate să te facă să-ţi fie milă de dânsul.

Dar tu cum te rogi lui Dumnezeu ca să te audă şi să-ţi ajute când îţi vine vreo pagubă sau primejdie, că de vreme ce tu te faci a nu vedea pe cela ce ţi-a greşit nici nu te-a păgubit vreodată, care are osteneală şi durere şi se pedepseşte cu foame şi cu goliciune în gerul iernii, dar Dumnezeu Căruia Ii greşeşti în toate zilele cum te va lăsa nemuncit şi nepedepsit?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *