nimic nu poate împiedica pe cineva de la virtute…

DIN “”OMILII LA EPISTOLA CATRE FILIPENI”” 

SFANTUL IOAN GURA DE AUR

Nu ai învăţător virtuos? Dar ai pe adevăratul Învăţător, pe singurul care trebuie să fie numit învăţător, învaţă de la Acela, căci a zis: „Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima” (Mt. 11, 29).

Nu da deci atenţie învăţătorului tău, ci priveşte către Hristos, adevăratul învăţător, şi fii ascultător poruncilor Lui. De acolo ia model de purtare, căci ai în El un model excelent şi după Acesta orânduieşte-ţi viaţa. Se află în scripturi mii de modele de viaţă virtuoasă. Ia pe care vei voi, şi după Învăţător intră în vorbă şi cu ucenicii Lui.

De exemplu: unul a strălucit prin sărăcie, un altul prin bogăţie, precum Ilie prin sărăcie, iar Avraam prin bogăţie; ia deci ca exemplu una din aceste vieţi, care ţi se va părea mai uşoară şi mai la îndemână.

Unul a strălucit prin căsătorie, un altul prin feciorie Avraam a strălucit prin căsătorie, Ilie prin feciorie; ia ca exemplu pe care vrei şi mergi pe calea unuia sau a altuia, căci ambele căi duc la ceruri.

Unul a strălucit prin post, altul prin lipsa postului. Ioan de exemplu, a strălucit prin post, iar Iov prin lipsa lui. În afară de aceasta Iov mai avea şi femeie, fii şi fiice, case de care se îngrijea.

Însă este cu putinţă a se lucra virtutea chiar fiind cineva în scaunul împărătesc, deşi palatul împărătesc e împovărat cu mai multe afaceri decât orice casă particulară. David a strălucit pe tron, dar porfira împărătească şi diadema întru nimic nu l-au moleşit.

Lui Moise i s-a încredinţat însă grija întregii comunităţi, ceea ce e cu mult mai greu. Aici puterea era cu mult mai mare, de unde rezultă că şi greutatea era mai mare.

Ai văzut cum unii au progresat în fapte bune fiind bogaţi, iar alţii fiind săraci?

Ai văzut pe unii progresând fiind căsătoriţi, iar pe alţii păstrându-şi fecioria?

Acum priveşte şi contrariul, adică priveşte pe aceia care s-au pierdut fiind în căsătorie sau în feciorie, în bogăţie sau în sărăcie, în căsătorie mulţi oameni s-au pierdut, precum Samson şi alţii, şi nu atât din cauza căsătoriei, cât din cauza voinţei lor.

În feciorie ia seama la acele cinci fecioare nebune, în bogăţie la acel bogat care trecea cu vederea pe Lazăr, iar în sărăcie ia seama cum şi astăzi se pierd mii de oameni. Iar în tronurile împărăteşti si printre mai marii lumii vă pot arăta mult pierduţi.

Vrei să vezi apoi pe cei mântuiţi din rândul ostaşilor? Iată-l pe sutaşul Corneliu (FA cap.  10). Vrei să vezi pe cei mântuiţi care se aflau sub stăpânirea altora? Priveşte la eunucul împărătesei etiopienilor.

În concluzie, dacă noi întrebuinţăm averea în scopuri bune, oricare-ar fi ele, averea noastră nu ne va pierde, iar de nu, nici un folos nu vom avea, pentru că şi bogăţia, şi împărăţia, şi sărăcia, şi căsătoria si fecioria ne pot duce la pierzanie prin voinţa noastră.

Pe cel care priveghează şi este sobru nimic nu-l poate vătăma.

Spune-mi, te rog, cu ce a vătămat robia? Cu nimic, închipuie-ţi, de exemplu, pe Iosif devenit rob şi totuşi păstrând virtutea; pe Daniel şi pe cei trei tineri deveniţi robi şi cu toate acestea strălucind cu mult mai mult decât alţii.

Pretutindeni virtutea străluceşte şi e neînvinsă şi nimic nu o poate împiedica.

Dar ce zic eu de sărăcie şi de sclavie?

Nici foamea, nici rănile cele învechite şi nici chiar boala cea mai grea nu o poate împiedica.

Astfel a fost Lazăr, astfel a fost Iov şi astfel a fost şi Timotei cel adeseori bântuit de boală.

Ai văzut că nimic nu poate împiedica pe cineva de la virtute?

Nici bogăţia, nici sărăcia, nici puterea, nici dorul de a stăpâni, nici boala, nici înjosirea, nici dispreţul, căci pe toate acestea virtutea le lasă jos, pe pământ, şi se urcă la ceruri. Doar sufletul să fie curajos şi nimic nu-l poate împiedica pe omul care lucrează virtutea.

Când lucrătorul e sănătos şi puternic, nimic din cele exterioare nu-l poate împiedica.

Când meşterul are experienţă şi stăruinţă şi îşi cunoaşte perfect meseria, chiar bolnav fiind, el posedă această meserie şi chiar de ar fi sărac, de ar avea sau nu uneltele în mâinile sale, chiar de ar lucra sau nu, cu nimic nu poate fi mai prejos, deoarece cunoaşterea meşteşugului său este cu el.

La fel să întâmplă şi cu omul virtuos şi iubitor de Dumnezeu: chiar de l-ai îmbogăţi el îţi va arăta meşteşugul (virtutea), şi chiar de l-ai aduce la sărăcia cea mai neagră, de ar fi bolnav sau sănătos, de ar fi în slavă sau în necinste, el acelaşi va fi, adică stăruitor în virtute.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *