Pomenirea Sfintei Mucenite Tomaida – 13 aprilie

Tomaida s-a nascut în Alexandria Egiptului din parinti cu bun nume. Ea de mica a fost crescuta cu toata cuviinta, întru dreapta credinta. La vîrsta de cincisprezece ani, ea a fost însotita dupa rînduiala cu un barbat de o cinste cu ea.

Dar în absenta sotului ei de acasa, socrul ei, un batrîn necurat si desfrînat, a voit sa o necinsteasca pe Tomaida, nora lui. Inspaimîntata, Tomaida a încercat sa îsi lamureasca socrul ca ceea ce voieste sa faca este împotriva Legii lui Dumnezeu, si a luptat sa scape din mîinile lui. Dupa împotrivire îndelungata din partea tinerei, socrul a scos junghierul, a omorît-o pe Tomaida, apoi a despicat-o în doua. Atunci pedeapsa lui Dumnezeu l-a ajuns, caci necuratul batrîn si-a pierdut vederea, nemaiputînd gasi usa prin care sa fuga din casa. Asa a fost gasit el si dat judecatorului, care l-a condamnat la moarte.

Tomaida a luat astfel mucenicie pentru a-si fi pazit cu strasnicie curatenia vietii, dupa cuvîntul Domnului Care porunceste ca nunta sa fie cinstita întru toate iar patul nespurcat. Ea a murit pentru credinta ce a purtat-o lui Dumnezeu si sotului ei. Dupa moartea ei, multi oameni luptati de dracul desfînarii si-au aflat ajutor puternic si grabnic la moastele Sfintei Tomaida. Marele pustnic Daniil a adus sfintele ei moaste la Schit si le-a îngropat în cimitirul monahilor. Sfînta Tomaida a luat cununa muceniciei la anul 476 dupa Hristos.

Cîntare de lauda la Sfînta Tomaida

Oricine care pentru ale sale pacate sufera
Cu sfintii îngeri împartasire nu are.
Dar oricine care pentru împlinirea voii lui Dumnezeu sufera,
Si de dragul lui Hristos de nenorociri nu fuge,
Acela vede Fata lui Dumnezeu.
Tomaida, roaba Domnului,
Purta în inima credinta adevarata.
Dar de dragul lui Dumnezeu ea a suferit
satanica mîndrie a socrului ei.
“Paraseste, o socrule, pofta pentru bietul meu trup!
Au de Dumnezeu Cel din ceruri nu ti-e frica?
Trupul nostru – desi nimic alt decît praf-
De Dumnezeu ne e dat doar pentru suflet.
De-l vom mînji cu pacatul,
Ale sufletului aripi le frîngem,
De Dumnezeu Cel Viu pe suflet îl despartim,
Si ne dam legati pe mîna satanei. ”
Orbit de a necuratei pofte nebunie,
socrul pe nora mortii o da;
,, Doamne miluieste!” rosteste dreapta.
Dar ucigasul orbeste –
Si cel de doua ori orb
Se tîrîie astfel bîjbîind la iad.

din “Proloagele de la Ohrida” , Sfantul Nicolae Velimirovici

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *