Prejudecati si superstitii

Dupa casatorie, daca se nasc copii, vom vedea si aici aceeasi nebunie si multe obiceiuri care te fac sa râzi.

Intr-adevar: când vine vremea sa se puna un nume copilului, nu-i dau un nume de sfânt, cum obisnuiau cei de demult, ci aprind lampi si le dau nume. Apoi copilului îi dau numele lampii care a tinut cel mai mult, zicând ca asa va avea viata lunga.

Iarasi, daca se întâmpla ca pruncul sa moara, si se întâmpla des, mult se mai distreaza vicleanul ca i-a înselat ca pe niste copii fara minte.

Ce sa mai spunem despre talismanele si despre clopoteii de la mâna sau despre ata rosie si celelalte, toate lucruri prostesti?

Lânga copil nu trebuie sa punem nimic altceva decât crucea care îl va apara. Astazi se pare ca-L dispretuim pe Acela Care a reusit sa întoarca la Dumnezeu lumea întreaga, Care i-a dat lovitura mortala diavolului si i-a nimicit toata puterea, în schimb, încredintam ocrotirea si siguranta copilului unei ate, unui fir sau altor asemenea talismane. Sa mai spun si ce poate fi mai de râs decât acestea?

Femeile, doicile sau servitoarele iau noroi dupa baia copilului si îi fac cu degetul un semn pe frunte, îl ung cu namol, iar daca cineva întreaba la ce foloseste, îi raspund ca alunga piaza rea, deochiul si pizma. Ca sa vezi ! Puterea namolului si puterea lutului, ce mare e! Alunga toata ostirea diavolului!

Spune-mi, tot nu va rusinati, tot nu vreti sa întelegeti odata pentru totdeauna ca acestea sunt capcanele vicleanului, ca înca de la nastere încearca sa-si vâre viclesugurile?

Si daca noroiul poate alunga deochiul, de ce nu ti-l pui tu pe frunte? Doar esti barbat în toata firea si ai mai patit-o. Pe tine te pizmuiesc ceilalti mult mai multi decât pe copil. Si de ce nu te ungi peste tot cu namol? Daca pe frunte are atâta putere, de ce nu-ti ungi tot corpul? E de tot râsul.

E o comedie diavoleasca. Nu numai ca îi face de batjocura pe cei ce se lasa înselati, dar îi si duce în iad. Daca o faceau idolatrii,, închinatorii la idoli, nu ne-am fi mirat, dar s-o faca, o asemenea urâciune, cei ce se închina crucii si se împartasesc cu Sfintele Taine si citesc si discuta lucruri atât de înalte, chiar ca e de plâns.

Dumnezeu te-a cinstit cu mir duhovnicesc si tu îl spurci pe copil cu tina?

Dumnezeu ti-a dat toata cinstea si tu te necinstesti singur?

În loc sa-ti faci pe frunte semnul crucii, care te ocroteste si te face nebiruit, tu te lepezi de toate si te cobori pâna la prostia diavoleasca?

Chiar daca unii socotesc ca toate acestea sunt neînsemnate, sa afle ca sunt pricina de mari rele si necazuri si ca nici sfântul apostol Pavel nu a crezut potrivit sa treaca cu vederea lucrurile mici.

Spune-mi, cum îl dai pe copil în mâinile preotului? Cum ai pretentia sa fie însemnat cu semnul crucii pe frunte de mâna preotului când tu mai înainte l-ai mânjit cu tina?

Nu, nu faceti asta, fratilor! Înca de când se naste, sa aparati copilul cu armele duhovnicesti si sa-l învatati sa-si faca singur, cu mânuta lui, pe frunte semnul crucii si pâna va putea el singur, faceti-l voi.

(Omilia a XII-a la Epistola I catre Corinteni)
din “Parinti, copii si cresterea lor”, Sfantul Ioan Gura de Aur

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *