Rugaciunea si iubirea Cuviosului Paisie Aghioritul

Rugaciunea pe care batrânul o facea pentru mine nu ma lasa sa-l uit. In India mi-l aminteam deseori, însa gândul la el nu era o simpla amintire a unei persoane iubite oarecare. Nu era asa precum îmi aduceam aminte de parintii mei sau de prietena mea. Era substantial mai mult. Ceva foarte intens si profund, o traire care se derula în prezent, nu în amintire.

Simteam fulgerator o iubire umplându-mi inima si revarsându-se în întreaga mea fiinta.

O delicatete îmbratisându-ma, o pace sprijinindu-ma. Cred ca, într-un mod pe care numai Dumnezeu si batrânul îl stiau, sufletele noastre ajungeau la o atingere ontologica.

Trupurile ne erau despartite de distante uriase, însa sufletele erau unite de o nemarginita iubire. Iubirea lui. Era atât de aproape de mine! Era atât de adevarat! Era atât de tainic, atât de simplu!

Plângeam deseori când simteam iubirea sa. Inima mi se înmuia, fiind inundata de tandrete; îl iubeam, însa stiam ca iubirea mea nu era decât o reflexie opaca a iubirii sale.

Asemeni soarelui care se rasfrânge pe un disc murdar. El era cel care ma iubea, iar eu raspundeam prea meschin, mizer, firav, egoist. El ma iubea însa enorm, cum nimeni nu m-a iubit vreodata. Nu exista nici un termen de comparatie pentru aceasta iubire.

Fata de iubirea parintelui Paisie, iubirea mamei mele este precum lumânarea alaturi de soare. Aceasta e cu adevarat diferenta!

Ii trimiteam scrisori, îi scriam poezii, îl sarutam, îl strângeam în bratele mele si, în acelasi timp, îl respectam nemarginit, ma simteam nevrednic de acest dar, eram plin de recunostinta, îmi venea sa ma ascund de rusine pentru nevrednicia mea, insa nu voiam sa-l pierd niciodata. Imi  doream sa fiu împreuna cu el pentru totdeauna, desi acest lucru parea cu neputinta datorita urâteniei mele launtrice.

Iubirea sa era covârsitoare. Ea depasea legile duhovnicesti, rascumpara cu largime de suflet toate lipsurile mele, lua asupra sa neajunsurile. Era totdeauna gata sa patimeasca în locul meu fara sovaire, fara nici o micsorare a râvnei sale. Dovedea o iubire fierbinte, navalnica, neasemuita, care se daruia cu totul zidirii si sporirii mele duhovnicesti.

din “Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie “

2 thoughts on “Rugaciunea si iubirea Cuviosului Paisie Aghioritul”

  1. DOAMNE AJUTA…
    Frumos foarte frumos…cred ca inteleg si eu iubirea de care se vorbeste…..caci imi este dor de iubirea …aceea ce nu se pote pune in cuvinte ……

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *