Se cuvine ca un creştin să strălucească nu numai prin cele ce a luat de la Dumnezeu, ci şi prin cele ce aduce el lui Dumnezeu

Din PSB 23, Omilii la Matei, Sf Ioan Gura de Aur, Omilia IV, partea morala Aşadar, pentru că am dobîndit acest dar atît de mare al iertării păcatelor, să facem totul ca să nu batjocorim o binefacere ca aceasta. Dacă şi înainte de primirea cinstei acesteia, păcatele erau vrednice de pedeapsă, cu atît mai mult după ce am primit această nespusă binefacere. Cele ce spun acum nu le spun la întîmplare, ci pentru că văd pe mulţi creştini că duc după botez o viaţă mai păcătoasă decît cei nebotezaţi, că nu se vede nici un semn în viaţa lor că sunt creştini. De aceea nici în oraş, nici în biserică nu poţi şti degrabă cine-i credincios şi cine-i necredincios, afară doar de ai sta în timpul împărtăşirii cu sfintele taine ca să vezi cine iese afară şi cine rămîne să se împărtăşească. Şi-ar trebui să cunoaştem pe credincioşi nu după locul în care se găsesc, ci după viaţa lor. Marile dregătorii lumeşti le recunoaştem după insignele purtate de oameni; calitatea noastră de creştini însă trebuie s-o cunoaştem după sufletul nostru. Creştinul trebuie să se arate creştin nu numai după darul pe care-l aduce la altar, ci şi după viaţa nouă pe care o duce; trebuie să fie lumina lumii şi sarea pămîntului. Dar cînd nici pe tine nu te luminezi, nici nu-ţi micşorezi putreziciunea, de unde să ştiu că eşti creştin? Că te-ai botezat? Dar tocmai botezul îţi măreşte mai mult pedeapsa. Că măreţia cinstei aduce un adaos de pedeapsă peste cei care nu voiesc să trăiască la înălţimea cinstei. Se cuvine ca un creştin să strălucească nu numai prin cele ce a luat de la Dumnezeu, ci şi prin cele ce aduce el lui Dumnezeu. Totul să-1 arate creştin: mersul, privirea, îmbrăcămintea, glasul. Vă spun acestea, nu pentru a ne lăuda că sîntem creştini, ci pentru a ne pune viaţa în rînduială spre folosul celor ce ne văd. Aşa însă, oricum aş căuta să te cunosc, văd că faci cu totul alte fapte decît fapte de creştin. Dacă aş vrea să te cunosc după locul în care, îţi petreci timpul, te văd petrecîndu-ţi toată ziua la hipodrom, la teatru, în fărădelegi, la întrunirile cele pierzătoare de suflet din oraş, în întovărăşiri cu oameni stricaţi. Dacă aş vrea să te cunosc după expresia feţei, te văd mereu pufnind în rîs şi molîu ca o femeie stricată, care rîde în gura mare. Dacă aş vrea să te cunosc după haine, te văd că nu eşti îmbrăcat cu mai multă cuviinţă decît comedianţii. Dacă aş vrea să te cunosc după cei ce te însoţesc, te văd înconjurat de paraziţi şi de lichele. Dacă aş vrea să te cunosc după vorbe, nu te aud rostind vreo vorbă sănătoasă şi la locul ei, care să ajute la îmbunătăţirea vieţii noastre. Dacă aş vrea să te cunosc după mîncărurile de la masă, apoi masa ta te acuză şi mai mult. VIII Spune-mi dar după care fapte să te cunosc că eşti creştin, cînd totul te arată necreştin? Dar pentru ce spun: creştin? Nu pot şti bine nici dacă eşti om. Cînd te văd că arunci cu picioarele ca un măgar, că sari ca un taur, că nechezi după femei ca un armăsar, că eşti lacom la mîncare ca un urs, că-ţi îngraşi trupul ca un catîr, că eşti ranchiunos ca o cămilă, că răpeşti ca un lup, că te mînii ca un şarpe, că răneşti ca o scorpie, că eşti şiret ca o vulpe, că ţii în tine veninul răutăţii ca o aspidă şi viperă, că lupţi împotriva fraţilor tăi ca demonul cel rău, cum voi putea să te număr cu oamenii cînd nu văd în tine caracteristicile firii omeneşti? Căutînd să fac deosebirea între un necredincios şi un credincios, mi-e teamă că nu voi găsi nici deosebirea dintre un om şi o fiară. Cum să te numesc? Fiară? Dar fiarele au numai unul din cusururile amintite! Tu însă ai adunat în tine toate cusururile şi mergi chiar mai departe decît fiarele sălbatice. Să te numesc drac? Dar dracul nu slujeşte tiraniei stomacului, nici nu îndrăgeşte banii. Spune-mi, te rog, pot să te mai numesc om cînd ai mai multe cusururi decît fiarele şi dracii? Dacă om nu pot să te numesc, cum pot să te mai numesc creştin? Şi marea grozăvie este că sîntem atît de plini de păcate, că nu ne vedem sluţenia sufletului nostru şi nici nu ne dăm seama de urîţenia lui. Cînd te duci la frizerie ca să-ţi tunzi părul, iei oglinda şi te uiţi cu atenţie la pieptănătura părului, întrebi pe cei de faţă şi chiar pe frizer dacă ţi-e aranjat bine părul de pe frunte; chiar cînd eşti bătrîn nu te ruşinezi să-ţi piepteni şi să-ţi aranjezi părul ca unul tînăr; dar nu ne sinchisim deloc că sufletul nostru nu-i numai pocit, ci şi sălbăticit, ajungînd ca Scila45 sau Himera46 din miturile păgîne. Şi avem totuşi şi pentru suflet o oglindă duhovnicească, cu mult mai bună şi mai de folos decît cealaltă. Oglinda aceasta nu ne arată numai sluţenia sufletului, ci, dacă voim, ne arată şi cum să ne schimbăm sluţenia într-o frumuseţe fără seamăn. – Care-i oglinda aceea? – Viaţa bărbaţilor virtuoşi, istoria vieţii lor fericite, citirea Sfintelor Scripturi, legile date de Dumnezeu. Dacă ai vrea să te uiţi numai o dată la chipurile sfinţilor acelora, vei vedea şi urîţenia sufletului tău; şi odată ce ţi-ai văzut-o nu mai ai nevoie de altceva ca să scapi de urîţenia lui. La asta ne şi foloseşte oglinda: ne ajută să ne schimbăm cu uşurinţă înfăţişarea. Nimeni deci să nu mai aibă chip de fiară. Dacă robul nu intră în casa tatălui, cum vei putea tu să intri în pridvoarele acelea, cînd eşti şi fiară? Dar pentru ce spun fiară? Un om ca acesta este mai cumplit ca o fiară. Că fiarele, deşi sălbatice prin firea lor, ajung de multe ori blînde dacă sînt dresate de oameni. Dar tu, care schimbi sălbăticia firească a fiarelor şi le faci blînde împotriva firii lor, ce cuvînt de apărare mai poţi avea cînd însuţi schimbi blîndeţea ta firească într-o sălbăticie potrivnică firii tale? îmblînzeşti fiara, care-i sălbatică prin firea ei, şi tu, împotriva firii tale, te sălbăticeşti, deşi eşti blînd prin fire. Domesticeşti pe leu, ti-1 faci ascultător, dar faci ca mînia să-ti fie mai sălbatică decît leul! Pentru îmblînzirea leului îţi stau în faţă două piedici: lipsa de raţiune a fiarei şi sălbăticia lui mai cumplită decît a tuturor fiarelor; şi totuşi birui firea leului, datorită prisosului de înţelepciune dat ţie de Dumnezeu. Pentru ce, omule, tu, care birui firea animalelor sălbatice, pentru ce-ţi trădezi odată cu firea şi frumuseţea voinţei? Dacă ţi-aş porunci să îmblînzeşti pe un alt om, n-ai socoti porunca peste puterile tale, deşi ai putea să-mi spui că nu eşti stăpîn pe voinţa altuia, nici nu-ţi stă în putere totul; acum însă e vorba de fiara din tine, peste care eşti deplin stăpîn. Ce cuvînt de apărare mai ai, ce scuză vrednică de crezut îmi mai poţi spune, cînd eşti în stare să faci om din leu, dar la tine nici nu te uiţi şi te faci leu din om? Dăruieşti leului însuşiri mai presus de firea lui, iar ţie nu ţi le păstrezi nici pe cele legate de propria-ţi fire? Ai ambiţia să faci ca animalele sălbatice să capete nobleţea firii omeneşti, dar pe tine te dai jos de pe tronul împărătesc şi te împingi spre sălbăticia fiarelor?

One thought on “Se cuvine ca un creştin să strălucească nu numai prin cele ce a luat de la Dumnezeu, ci şi prin cele ce aduce el lui Dumnezeu”

  1. ,,Cele ce spun acum nu le spun la întîmplare, ci pentru că văd pe mulţi creştini că duc după botez o viaţă mai păcătoasă decît cei nebotezaţi, că nu se vede nici un semn în viaţa lor că sunt creştini.”

    Chiar în aceste momente se derulează la Tvr cultural emisiunea Duhovnicul de la miezul nopţii. Acest duhovnic după ce se vede că este creştin? În numele cui face el lucrarea sa? Dacă o face în numele lui Dumnezeu, de ce nu poartă, nu are şi nu foloseşte nici un însemn creştin: cruce, icoană, candelă aprinsă, etc…? Cei de la televiziune l-au despuiat de toate cele ce lui îi dădeau legitimitatea necesară şi pe care el le-a primit cu mare evlavie când a fost hirotonisit… Prin faptul că acest părinte a acceptat acest lucru, de dragul acestei emisiuni, el aduce un mare deserviciu credinţei în Dumnezeu şi ma ales ortodoxiei. În mod sigur dânsul când predică enoriaşilor săi le povesteşte despre nenumăraţi martiri în numele crucii, dar când el însuşi trebuia să dea dovadă de tărie în a nu se lepăda de însemnele creştine…rezultatul este pe ecrane în fiecare zi de joi! Şi ne mirăm că vor unii să scoată religia din şcoli să se renunţe la icoane etc…, când chiar cei chemaţi în slujba lui Dumnezeu nu le apără?
    Cu regret şi cu durere am scris aceste rânduri…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *