Şi câte bunătăţi nu ne aduce nouă smerenia!

Din “Omilii la Epistola catre Filipeni”
SFANTUL IOAN GURA DE AUR

Şi câte bunătăţi nu ne aduce nouă smerenia! Ce voieşti?

Oare nu de aici se nasc sinceritatea, liniştea sufletească, iubirea de oameni, înfrânarea şi luarea aminte la sine? Toate aceste bunătăţi izvorăsc din smerenie, în timp ce din mândrie izvorăsc toate cele contrare. Şi cu necesitate, un astfel de om va fi şi batjocoritor, şi bătăuş, şi furios, şi lipsit de milă, şi fără zâmbet pe buze, şi va fi mai degrabă fiară sălbatică decât om. Eşti puternic şi cugeţi lucruri mari? Atunci tocmai din acest motiv e de datoria ta să te smereşti. Pentru ce cugeti lucruri mari când în realitate e vorba de un lucru cu totul de nimic? Pentru că şi leul este mai curajos decât tine, şi porcul sălbatic e mai puternic decât tine, iar tu faţă de aceştia nu eşti decât un ţânţar. Dar încă şi tâlharii, şi hoţii, şi servitorii tăi, şi poate chiar şi cei mai proşti, pot fi mai puternici decât tine. Deci acest lucru e vrednic de laudă? Şi nu te sfieşti cugetând, din această cauză, lucruri mari? – Dar poate eşti frumos şi cu chip arătos? Aceasta este lauda şi îngâmfarea coţofenei. Nu eşti tu mai frumos decât păunul, nici decât floarea şi nici decât păsările, în aripile păsării stă biruinţa ei; cu penele ei şi cu frumuseţea ei te covârşeşte mult. Dar şi lebăda este foarte frumoasă şi multe alte păsări cu care, de te vei compara, te vei vedea pe tine ca un nimic.

De multe ori şi copii zburdalnici, şi fecioare, şi femei desfrânate, şi bărbaţi uşuratici, de multe ori, zic, s-au lăudat cu frumuseţea lor. Dar poate că eşti bogat? De unde? Ce ai câştigat? Aur, argint, sau pietre preţioase? Dar cu aceasta se laudă şi tâlharii, şi criminalii, şi cei ce lucrcază în mine. Cu durerea celor condamnaţi te lauzi? Dar poate că te împodobeşti şi te înfrumuseţezi? Împodobiţi sunt de multe ori şi caii, la perşi sunt împodobite şi cămilele, iar pe scenele teatrului toţi actorii sunt împodobiţi. Şi nu te ruşinezi când cugeti lucruri mari despre astfel de nimicuri la care sunt părtaşi şi dobitoacele cele necuvântătoare, şi sclavii, şi criminalii, şi cei fără de minte, şi tâlharii, şi hoţii?

Dar poate construieşti case frumoase? Şi ce-i cu asta? Multe păsări locuiesc în case mai frumoase decât ale tale şi au locuinţe cu mult mai măreţe. Sau poate nu i-ai văzut pe cei înnebuniţi după bani cum au construit case până şi în locurile pustii şi în câmpii, care au devenit locuinţe corbilor şi ciorilor?

Sau poate cugeti lucruri mari din cauza vocii tale? Niciodată, însă n-ai să poţi cânta mai dulce decât privighetoarea sau lebăda.

Sau poate că te mândreşti pentru iscusinţa meşteşugului tău?

Ce poate fi însă mai înţelept în această privinţă decât albina? Care mecanic, care pictor, care geometru ar putea imita lucrul ei?

Poate că te mândreşti din cauza hainei tale fine? Dar aici te biruiesc păianjenii.

Dar poate că te mândreşti din cauza iuţimii picioarelor tale? Mai iuţi sunt însă iepurii şi caprele sălbatice, precum şi multe alte fiare sălbatice care nu sunt cu nimic mai prejos decât cele dintâi.

Poate însă călătoreşti mult? Desigur că nu mai mult decât păsările; iar acestea n-au nevoie nici de merinde, nici de cai, nici de trăsură, ci pentru toate le sunt de-ajuns aripile lor. Acestea le sunt şi corabia, acestea şi caii, şi trăsura, şi vântul, şi, în general, orice ar dori cineva.

Dar poate că ai vederea ascuţită şi ageră? Desigur, însă, că nu o ai ca a căprioarei sau ca a vulturului.

Ai poate auzul fin? Cu toate acestea măgarul te întrece.

Ai mirosul fin? Dar câinele nu te lasă să-l întreci.

Poate că este strângător? Eşti în urma furnicii.

Eşti îmbrăcat în haine aurite? Nu însă ca furnicile indice.

Iar în ce priveşte sănătatea şi constituţia, ca şi puterea corporală, animalele necuvântătoare ne sunt superioare Şi nu se tem nici de foamete. „Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe” (Mt 6, 26).

Deci iată că Dumnezeu a creat animalele cele necuvântătoare cu mult superioare nouă în multe. Ai văzut ce poate păţi cineva dacă nu se gândeşte serios? Ai văzut ce rău este când nu examinează lucrurile? Şi ai văzut la ce urmări ne duce observarea atentă a faptelor?

Cel care se crede mai presus decât toţi oamenii s-a dovedit a fi mai prejos chiar decât animalele necuvântătoare.
Însă noi, iubiţilor, să nu-i luăm în seamă pe aceşti oameni şi să nu-i imităm; nici să-i lăsăm să cadă şi să ajungă la fel cu animalele necuvântătoare pentru că au cugetat cele mai presus de natura noastră, ci să-i ridicăm de acolo, nu pentru ei – pentru că ei sunt poate vrednici să pătimească aceste rele ci ca să se arate iubirea de oameni a lui Dumnezeu şi slava pe care ne-a arătat-o.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *